Am fost la spitalul elias pentru o monitorizare cardio. Am intrat pe usa de la camera de garda, acolo: aglomeratie mirosuri si tot ceea ce inseamna urgente.
Am urcat la etajul trei, m-am prezentat doctorului care mi-a fost recomandat si acesta imi spune sa cobor la etajul doi ma indruma spre alte scari
, acestea erau din marmura cu balustrade din lemn lacuit, ajung in sala de asteptare unde erau canapele din piele albe, printre pacientii care asteptau l-am remarcat pe regizorul Pintile, oamenii de aici erau parfumati si bine imbracati. Cand m-am plictisit, am coborat pe aceleasi scari pentru a iesi la o tigare, alta iesire total altfel decat ce ape care intrasem, peretii erau plini de tablouri
semnate de PATRASCU, scumpe opere foarte scumpe. Am realizat ca acest spital care de altfel este unul universitar, era impartit in doua clase sociale, lucru cu care nu pot fi de acord. Ar fi fost mai frumos daca nu s-ar fi investit atat de multi bani in corpul Patrascu (sa-l numesc asa), pentru ca Elias sa devina un singur corp
